OBSERVAȚII - Exemplul 1 1. Funcția input poate avea între paranteze un text care este afișat atunci
când citim de la tastatură:
input("mesaj")
Mesajul oferă un indiciu asupra a ceea ce trebuie să fie introdus.
Atenție la detalii și la interacțiunea programului tău cu utilizatorul. Tu știi ce ai programat acolo,
însă unui necunoscător trebuie să-i precizezi ce și cum trebuie să facă într-o formă elegantă și clară.
2. Programul citește de la tastatură un șir de caractere reținut de variabila nume.
Instrucțiunea print afișează unul format din "Salut, " și valoarea introdusă.
În cadrul instrucțiunii print am folosit operatorul "+" care concatenează
(alătură) cele două șiruri de caractere:
"Salut, " + "Vlad" → "Salut, Vlad"
(veți învăța detaliat aceste noțiuni puțin mai târziu)
OBSERVAȚII - Exemplul 2
Super, nu?
Important. Când funcția input este executată, programul se oprește și așteaptă date de la utilizator,
până la apăsarea tastei Enter ori butonul Ok din cutia de dialog.
Notă. Atunci când veți lucra pe calculator într-un mediu de programare clasic, datele vor fi introduse direct în consolă.
OBSERVAȚII - Exemplul 3 Hei.. dar
2
+
3
nu fac
2
3
!?!
Răspunsul este simplu. Funcția input oferă implicit
ca șir de caractere orice informație introdusă, iar operatorul "+" pur și simplu
a alăturat cele două caractere și le-a afișat în consolă, deci tipul de date reținut de variabile este esențial.
Pentru a le folosi corect, datele trebuie transformate după caz!
Veți învăța în curând tipurile de date și modul de a le converti corespunzător.
Execută toate programele pentru a citi observațiile.
